Pagina 1 din 1

Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 18 Noi 2010, 14:13
de admin
Am deschis acest subiect datorita urmatorului mesaj de pe site:

Prin urmare, daca suntem la capitolul prietenie si adevar, mi-as permite sa va impartasesc o nedumerire si daca se poate, sa-mi ”deschideti” ochii si voi in legatura cu ceea ce ar trebui sa fac. Intrebarea e : daca un prieten vechi de niste ani iti spune mereu ca e extrem de ocupat de luni de zile,nu-ti da niciun fel de alte explicatii, inseamna cumva ca iti ascunde adevarul si ca defapt doreste sa incheiati orice legatura doar ca nu are curajul s-o ti-o spuna in fata? Mai are vreun rost sa fac ceva sau trebuie sa ma retrag?
Multumesc.

Vali, 17.11.2010, 04:07
Deci, cateva puncte de pornire:
- ce poti face ca sa-ti pastrezi prietenii?
- care sunt motivele pentru care unii ne ocolesc (sau noi ocolim pe altii)?
- ati trecut prin asemenea situatii? cum ati rezolvat?

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 18 Noi 2010, 22:18
de Chris
Sincronicitate?

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 19 Noi 2010, 06:35
de admin
Adica? Poti sa explici putin?

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 20 Noi 2010, 13:18
de Chris
Omul care nu credea in iubire

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dv. si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. "Ce ma voi face daca ma va parasi?" Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: "Imi apartine!" El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: "Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul... Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?"

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: "Am supravietuit casniciei". Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. "Ea este a mea". "El este al meu".

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: "Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii". Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. "Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!" Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: "Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.

*******
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dv., sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

Arta de a iubi, Don Miguel Ruiz
>:D< ;) O:-)

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 24 Mai 2011, 12:15
de no name
Buna ziua! Probabil cu dvs. am discutat mai devreme pe site... :) Nice to meet you again :)
Voiam sa va spun ca am citit zilele trecute si acest articol, care mi s-a parut cumplit de adevarat... O noua perspectiva. :)
Si am vazut si farsa de 1 aprilie. Manipulare in toata regula... :)
De asemenea, imi plac mult si problemele de logica. :) Timp sa fie...

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 24 Mai 2011, 12:39
de admin
Bun venit, no name!

Pana trece Chris pe aici, ti-as sugera sa pui tu o problema de logica la topicul corespunzator. Ca s-a cam impotmolit pe acolo treaba...

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 24 Mai 2011, 12:50
de no name
Bine v-am gasit!
Am rasfoit, in fuga, acele pagini cu probleme de logica... Provocator si amuzant. :)
O sa ma gandesc la acest aspect... :) Era pasiunea mea in copilarie. Vremuri apuse... :)
Din pacate, nu stau prea bine cu timpul "liber" (exista asa ceva?) :) Acum scriu printre picaturi, lucrand, inainte de a incepe serviciul propriu-zis... Dar voi incerca, urmand sfatul atator prezentari, sa gasesc si cateva clipe pentru relaxare. :)
O zi buna tuturor!

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 24 Mai 2011, 19:56
de Chris
Ma bucur ca afirmati ca nu va deranjeaza glumele... Eu am un simt nebun al umorului, dar, din pacate, prea putin impartasit... :)

no name, 24.05.2011, 00:21
I'll be back!
Ma bucura faptul ca no name (no face, no number) ni s-a alaturat! :-h
Draga mea prietena, aici http://blog.nicepps.ro/2010/08/diferent ... /#comments o sa gasesti ceva interesant. Asa cum am scris si in comentariu, poate ca ar trebui sa citesti cartea inainte de vizionarea acestor fragmente din conferinta filmata. ;)
Saluti si s-auzim de bine, :-bd

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 25 Mai 2011, 00:52
de no name
Multumesc pentru toate urarile de bun-venit.
N-am avut timp nici macar sa ma gandesc la un username mai semnificativ... Initial, am plasat un simplu comentariu pe site, dar m-am cam intins la vorba, fara sa intentionez asta... :) Apoi, daca am facut deja cunostinta in aceasta forma, atunci no name (no face, no number) sa ramana. :) Muzica, oricum, suna bine... :)
Ma bucur ca am descoperit acest site. Cautam, de fapt, o supapa de descarcare a stressului, a presiunii cotidiene la care sunt supusa, ceva interesant, relaxant, facil, care sa-mi captiveze si sa-mi elibereze mintea... S-ar parea ca am gasit toate astea, poate chiar mai mult... Imi place sa schimb idei, pareri pe diverse teme. In general, nu prea am cu cine... :)
Multumesc si pentru link-ul recomandat. Interesant, intr-adevar, insa pentru mine nu sunt lucruri atat de noi... Nu am citit cartea respectiva, ci altele pe teme similare, intr-o perioada cand aveam mare nevoie de raspunsuri... Daca voi avea ocazia, o voi citi si pe aceasta, insa normal ca n-aveam cum s-o fac inainte de a viziona acele fragmente... ;)
Ar fi multe, prea multe de discutat pe aceste teme... si nu numai... Ma tem ca razboiul sexelor nu se va sfarsi niciodata. :) Da, sunt femeie, insa recunosc ca intotdeauna am reusit sa comunic mult mai bine cu barbatii... poate tocmai din motivele enumerate in acea prezentare... :) insa nu mai cred in notiunea de prietenie, cum nu mai cred, de fapt, nici in relatii...
Mai are cineva chef de vorba acum? :D

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 25 Mai 2011, 10:22
de Chris
Saluti draga mea,

Bineinteles ca am chef de vorba, acum cu atat mai mult... :-? Ca sa poti intelege mai bine ce doresc sa iti transmit, o sa incerc sa pornesc cu niste exemple. O:-)
1. Viziunea mea este putin diferita fata de cea a oamenilor "obisnuiti". O prezentare poate sa placa sau nu, in functie de frecventa de rezonanta a celui care o priveste. Altfel spus, frumusetea se afla in ochii privitorului. Exemplu - eu locuiesc la Arad si vreau sa ajung la Roma (stie o lume-ntreaga ca toate drumurile duc la Roma). Plec de acasa, dar merg la Constanta... Omul "obisnuit" va spune - hei :-O ai plecat pe un drum gresit... :)) De unde stie el ca este drumul gresit? N-am spus mai devreme ca toate drumurile duc la Roma? Il deranjeaza faptul ca vreau sa vad marea? Nu!!! Emite o judecata in functie de ceea ce gandeste el si nici macar nu se chinuie sa afle de ce am facut acest lucru care, aparent, contrazice faptul ca am zis ca merg la Roma...
Concluzie - gandurile, cuvintele si faptele mele ma fac sa fiu asa cum sunt. La fel se intampla cu orice persoana de pe Terra.
2. Inocenta copiilor este un lucru extraordinar. Ei traiesc viata asa cum ar trebui sa o facem si noi, persoanele asa-zis inteligente. Cand sunt mici sunt puri, dar, odata cu maturizarea, in jurul lor apar tot felul de ziduri si bariere - nu fa aia, ne spune asa, nu te du acolo... Si uite asa, copilul constata ca traieste intr-un spatiu finit (liniar), in care la un capat este binele, iar la celalalt capat este raul (frumos-urat, gras-slab, fierbinte-rece, etc.). Asta este intr-un spatiu liniar. Eu traiesc intr-un spatiu circular, adica am unit capatul din stanga cu cel din dreapta. Si unde am ajuns? La Einstein care introducea acum 100 de ani notiunea de relativitate si de aici am constatat ca frumos si urat sunt, de fapt, acelasi lucru. Pentru cineva un lucru poate fi frumos, dar pentru alta persoana acelasi lucru poate fi urat. Deci - frumusetea se afla in ochii privitorului.

Referitor la cele scrise mai sus - poate te va ajuta http://www.nicepps.ro/prezentare-powerp ... -5462.html ca sa vezi ca iti suntem prieteni si ca, de fapt, razboiul sexelor NU exista (opinia mea). Daca vei citi cartea sotilor Alan si Barbara Pease poate ca o sa incepi sa vezi altfel lumea. Oricum ar fi, pe pamant traiesc numai ingeri! :-h
Dar despre asta, ramane sa discutam data viitoare. >:D<

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 25 Mai 2011, 11:18
de no name
Buna ziua din nou!
Si multumiri pentru raspunsul atat de prompt...
Am "scanat" rapid totul... chiar si pps-urile le vad pe fast forward, in general... :) timpul meu e total insuficient, dar incerc din rasputeri sa mai "fur" cateva momente si pentru mine... doar pentru mine. In general, renunt la somn... o sa am destul timp, dincolo... :) aici sunt mult prea multe de facut... :)
Intr-adevar, aveti o viziune diferita de oamenii "obisnuiti"... Insa repet, nu ma surprinde, pentru ca am mai "intalnit" (in mediul virtual) persoane asemanatoare... Probabil le "caut" cumva, la un nivel subconstient, datorita incarcaturii mele negative... :) Inteleg perfect mesajul pe care incercati sa-l transmiteti si sunt de acord... cel putin pana la un anumit punct... dincolo de care intervine experienta personala, cea care ne face atat de diferiti, in fond...
Am deschis si acel link; nu functioneaza, insa cred ca am reusit sa gasesc ce trebuia. Un pps cu titlu similar, cu mai multe comentarii (interesante)... Din nou, mesajul transmis e puternic, insa aici ar fi multe de discutat... Nu e chiar atat de simplu sa atingi acest nivel de autocontrol in care sa-ti poti permite cenzurarea anumitor reactii si impunerea altora... mai ales cand esti doar un biet om, coplesit, erodat, imbatranit (prematur)... :) Si cand timpul alocat dezvoltarii personale dispare aproape cu desavarsire, totul fiind doar o lupta permanenta cu secundele, cu necazurile, cu responsabilitatile, in aceasta lume in care am ajuns sa traim... cel putin 10% din ea... :)
Stiu bine ca toata lumea aici e prietena, imi e prietena... cel putin deocamdata. :) Dar, asa cum spuneam, am simtul umorului destul de dezvoltat si poate mi-am permis sa exagerez cu anumite glume pe aceste teme, mai ales cand am fost provocata... :) Raman la parerea mea - aceea ca razboiul sexelor e real. Insa... cui ii pasa, de fapt? :) Toti suntem oameni, avem calitati si defecte, mai multe sau mai putine... Am incercat dintotdeauna sa nu judec pe nimeni, insa n-am prea beneficiat de acelasi tratament, din pacate... si inca sunt ca un burete care absoarbe totul, mai ales energia negativa... :)
Nu cred ca voi incepe sa vad altfel lumea... Ma tem ca e putin prea tarziu pentru asta. :) Asa cum spuneati, lumea depinde de ochii privitorului, reflecta propriile experiente... Doar propriile experiente, trairi, atitudini o pot schimba, nu lucrurile spuse de altii... oricat ar fi de interesante sau de adevarate...
Pe pamant traiesc numai ingeri? Interesant... :) Dar numarul lor e mult mai mic decat al oamenilor. ;)

In incheiere, multumesc mult pentru timpul acordat. Intr-adevar, nu faceti parte dintre oamenii "obisnuiti", am senzatia ca sunteti un om de inalta tinuta si spiritualitate... Iar eu pot fi orice, in afara de un "om obisnuit"... dar in cu totul alt sens, ma tem... cel negativ... :) Insa incerc sa apelez la umor ca sa pot duce pana la capat aceasta dificila calatorie care se numeste viata... Probabil am aplicat inconstient principiul dvs., 90/10... dar reusesc sa controlez, probabil, doar 10 din 90... :)

Ma bucur ca am avut oportunitatea sa ne cunoastem si sper sa mai purtam discutii pe aceste teme.
Toate cele bune.

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 25 Mai 2011, 14:41
de Chris
Asa este - tu esti o "creatoare" la fel ca orice alt om de pe pamant. Experientele pe care le ai sunt cele care te definesc. Oamenii iti pot impartasi din experientele lor, dar tu trebuie sa decizi singura ce "functioneaza sau nu" pentru propria-ti persoana.
Cu totii suntem niste magneti (sau bureti) care absorb energie. De fapt, Universul este energie si cum noi suntem niste parti din acesta... Ideea e ca energia este doar ENERGIE. Punct. Ea nu este negativa sau pozitiva. Asa o "transformam" noi datorita limitarilor pe care le avem. Tot ce am scris aici ma defineste pe mine. Sa nu crezi absolut nici o iota, verifica in realitatea ta si vezi ce ti se potriveste.
In incheiere iti multumesc si eu pentru timpul acordat si, desi stiu ca ti-am transmis foarte multe informatii, cred ca una in +... X_X Water - The Great Mystery (2008) este documentarul care este de departe nr.1 in preferintele mele. :-bd

P.S. Nu imi mai vorbi la persoana a II-a plural fiindca nu fac (deocamdata) cat doi! :)

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 25 Mai 2011, 23:53
de no name
Buna seara, din nou.
Perfect de acord cu toate cele scrise...
Despre energie - da, stiu ca exista si atat, insa am senzatia ca "polarizeaza" cumva, in noi si in jurul nostru, permanent... Pot veni cu destule exemple aici. :) Intr-adevar, noi o transformam, noi suntem cei care influenteaza realitatea inconjuratoare... desi inca nu am reusit sa ma conving pe deplin de acest lucru.
Mi-a placut in mod deosebit o idee: "Tot ce am scris aici ma defineste pe mine. Sa nu crezi absolut nici o iota, verifica in realitatea ta si vezi ce ti se potriveste." Am auzit asa ceva extrem de rar, din pacate... In jur, toti pretind ca stiu totul si se inghesuie sa-ti dea sfaturi, fara sa aiba habar, de fapt, fara sa asculte, macar... deja sunt alergica la asa ceva... :) nu prea reusesc sa-mi controlez reactiile, din pacate... :D Sunt un om intins la maxim si nu prea mai pot tolera extrem de multe lucruri... incepand cu prostia, superficialitatea, vulgaritatea, suficienta, ignoranta... dar mai bine ma opresc, pana sa inventariez toate defectele umane. :)
Nu ca as fi perfecta, nici pe departe... :) dar inca imi caut calea... si n-am reusit sa aflu decat care nu e drumul meu.
Aceste randuri chiar au ajuns direct la tinta, dupa cum se vede... :)
Nu va faceti griji pentru abundenta de informatii... pot sa absorb oricat de mult, intr-un anumit timp disponibil, atunci cand reusesc sa am si starea necesara... :) Imi place sa cred ca am mintea deschisa si ma intereseaza extrem de multe lucruri. O sa incerc sa-mi fac timp si pentru acest documentar... Nu l-am vizionat, dar cred ca am citit despre asta si am idee despre ce este vorba... De fapt, constat ca am o vaga idee despre aproape orice, fara sa fi reusit sa aprofundez cu adevarat prea multe... :) Dar poate e mai bine asa. Imi amintesc acum de acel banc cu specializarea excesiva - savantul care stia totul despre nimic... eu sunt exact opusul: stiu nimic despre toate... :) Sau aproape toate. :)
Multumesc inca o data pentru tot ce incercati sa-mi transmiteti. Apreciez in mod deosebit aceste schimburi de idei - sa le spunem asa.

Cat despre P.S. ... "deocamdata"? :) As vrea sa promit ca o sa incerc sa ma adresez altfel, asa cum am vazut ca se obisnuieste pe aici, de fapt... dar inca nu pot face asta... cel putin "deocamdata"... :) Sunteti, totusi, o persoana necunoscuta, care imi impune un anumit respect. In plus, nu am idee ce varsta aveti, dar simt ca ati ajuns la o adanca intelegere a vietii... pentru unii dintre noi, anii nu trec in zadar... :)

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 26 Mai 2011, 11:15
de Chris
Saluti,
Acum 3 ani am vazut un film "neobisnuit". La belle verte este numele lui si am facut rost de el destul de greu. #:-S Si uite asa, vizionand si altceva in afara emisiunilor de la tv, am constatat (in timp), ca multe lucruri care credeam ca sunt intr-un fel, de fapt sunt exact pe dos. :-O Standardul de viata american care ne-a fost bagat pe gat de atatia ani este, in Romania de astazi, o prioritate. Adica toti alergam dupa bani. Altfel nu putem sa fim fericiti! :)) Fericirea nu are nimic de a face cu lumea materiala, din fericire! O lume materiala care, culmea, nici nu exista!!! 99,99% este vid. Asta a fost constatarea fizicienilor cand au studiat atomul. :-O Banii au influentat atat de mult relatiile inter-umane, incat astazi... :!! Daca reusesti sa ajungi intr-o stare de echilibru, vei constata ca viata este frumoasa. Fericirea vine din interior, nu are legatura cu exteriorul. Eu si numai eu pot spune daca sunt fericit. Faptul ca nu ma "ridic" la standardul de fericire pe care il are altcineva, asta este alta discutie.
Legat de varsta... iti pot spune ca am 5 ani!?! O:-) Cam asta este nivelul nostru (pamantean) de intelegere a ceea ce se intampla in jurul nostru. SFERA este filmul care mi-a ramas adanc intiparit in minte referitor la acest subiect.
In incheiere iti transmit motto-ul unei persoane care, prin munca pe care o face, reuseste sa aduca bucurie in sufletele altora.
Editez acest blog pentru cei care mai cred încă, în puterea cuvântului scris.
Voi enunţa teorii şi ipoteze, cu unicul scop de a vă face să gândiţi altfel decât vă sugerează şabloanele oficiale şi nu pentru a genera polemici.
Important este să gândiţi ! Să verificaţi ! Să vă informaţi ! Să nu credeţi ! Nici măcar pe mine !
Aştept şi accept, totuşi, comentariile celor care chiar cunosc subiectele prezentate!
Articolele îmi aparţin iar documentarele postate pe blog, sunt şi vor fi traduse de mine, cu foarte puţine excepţii !
Vă mulţumesc pentru vizită !
Cu bine,

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 26 Mai 2011, 11:51
de no name
Buna ziua!

Multumesc pentru noile sugestii... poate va veni si timpul lor, vreodata... chiar mi-as dori mult.
Pentru prima data, remarc niste concluzii oarecum pripite la dl. Chris... :)
"Adica toti alergam dupa bani. Altfel nu putem sa fim fericiti! :))"Ar fi multe de comentat aici... :)
E o realitate viata destul de dura din Romania in acest moment. Alergam dupa bani pentru ca suntem nevoiti s-o facem, nu de placere... Iar goana pentru traiul zilnic nu duce in niciun caz la fericire... :) In plus, sistemul in care "functioneaza" toate pe aici conduce la nenumarate alte probleme... nu e cazul sa intru in detalii pe acest forum.
Poate ar fi interesant un nou subiect de discutii - despre fericire... Pornind chiar de la definitie. :)
Sau despre destin... ce spuneti? :)
Mai scriati: "Daca reusesti sa ajungi intr-o stare de echilibru, vei constata ca viata este frumoasa."
Perfect de acord. Dar... incepe cu "daca"... :) Uneori, acest echilibru e cel mai greu de atins... Din nenumarate motive, interioare si exterioare... Stiu ca acest echilibru e primul pas spre fericire. Un pas mic, dar atat de urias... ca sa parafrazez... :)
Pentru mine, nu exista "standarde" de fericire... pentru ca am privit intotdeauna numai in mine... n-am cum sa stiu daca altii procedeaza in alt mod... :) Nu ma pot compara decat cu mine insami. Si regasesc mereu acelasi nivel ridicat al nefericirii, mai mult sau mai putin variabil, de-a lungul anilor... :) M-am obisnuit cu asta, din pacate.
Legat de varsta... puteti spune ce doriti, e realitatea dvs. :) Sunt de acord cu metafora. Nu interpretati gresit, nu era neaparat o intrebare... Voiam doar sa spun ca prefer sa pastrez acest mod de adresare, cat timp nu "cunosc" o persoana...
Iar ca sa mai glumim putin, in cazul in care aveti aceasta varsta, cu experienta actuala totusi, poate il sfatuiti si pe dl. Doru cum sa se intoarca la "anii inocentei", dupa care tanjeste atat... Deci suntem toti acolo, de fapt, dar nu ne dam seama? ... :)
Am "localizat" si blogul respectiv... banuiesc ca nu voi primi mai multe detalii, nu? :)

Multumesc inca o data pentru toate.

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 26 Mai 2011, 12:44
de no name
As mai incerca si eu o metafora...

Daca un om ar umbla pe strada impovarat, legat cu nenumarate lanturi grele, de maini, de picioare, stranse in jurul gatului... care ar fi reactiile oamenilor "normali", la vederea sa?
Incerc sa schitez cateva...
- e nebun? sau infractor? cine stie ce a facut... el e de vina pentru toate...
- hei, vezi ca nu mai sunt la moda... nu se mai poarta atatea... :) daca aveai deja 2-3, de ce le-ai mai pus si pe celelalte?
- de ce fier ruginit? ... de aur n-ai auzit?
- vad ca mergi spre stadion... e meci diseara... ai grija sa nu intarzii, amice! :) abia te mai tarasti...
- mai bine traversez... e atat de ciudat omul asta... atat de diferit... nu-l suport in preajma...

Intrebare: s-ar gasi cineva care sa spuna si...
- bietul om... ce soarta... cat trebuie sa fi suferit...
- oare cum a capatat primul lant? si de ce s-au adunat, totusi, atatea? si in cat timp? fierul pare ruginit, de atata amar de vreme...
- e atat de istovit... voi incerca sa-l ajut sa deschida primul lant. apoi, poate va prinde puteri ca sa scape si de celelalte, unul cate unul... si sa-si regaseasca echilibrul... ;)

Lanturile atrag alte lanturi... Pierderea echilibrului atrage prabusirea... Iar fericirea atrage intotdeauna fericirea.
Primul pas e intotdeauna atat de important... Apoi, e tot mai greu sa treci dintr-o stare in alta... daca nu cumva e chiar imposibil.

Ce parere aveti, d-le Chris? :)

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 26 Mai 2011, 21:02
de Chris
DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII


"Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
- Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept.

Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa
strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."


Mahatma Ghandi

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 26 Mai 2011, 22:55
de no name
Interesant... si probabil adevarat...
Imi place sa descopar, aproape de fiecare data, in ceea ce scrieti, o noua perspectiva, la care nu ma gandisem anterior...
Nu-l pot contrazice pe Gandhi... Dar nu prea vad legatura cu cele scrise de mine.
Ma gandesc la o singura ipoteza... Oare am strigat chiar atat de tare in mesaje? :-?
Insa n-am inteles totusi cum ramane cu obsesia mea... omul-care-poarta-lanturi...
Cum poate intelege el ca lumea asta amara, in care e nevoit sa se tarasca, nu exista?! :)
Cum ar mai putea ajunge la fericire, cand lanturile grele ii ingreuneaza fiecare miscare, istovindu-l cu fiecare pas, cu fiecare ceas? ...
Cum ar reusi sa-si gaseasca echilibrul, cand lanturile ii sunt intangibile? Iar cand, arareori, cineva mai incearca sa se apropie cumva de el, prima reactie e sa se fereasca si sa fuga, avand inca memoria dureroasa a pietrelor cu care a fost lovit, de fiecare data cand cineva s-a apropiat de el...

Pentru bietul-om-care-poarta-lanturi nu exista decat aceasta lume amara... si gandurile lui amare, care il insotesc neincetat... Daca ar putea, ar evada... undeva, departe... dar nu e posibil cat poarta aceste poveri... n-ar reusi sa ajunga nicaieri.
Lanturile atrag alte lanturi... Fierul atrage fier, nu cristal pur si luminos...
Iar fericirea e alcatuita din cristale. :)

Sper ca, de data asta, am vorbit in soapta... :)
Raspunsurile inca nu le-am primit. Le stie cineva?
M. Gandhi?
Mr. Chris?
:)

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 27 Mai 2011, 12:00
de no name
De ce tipa oamenii unii la altii?
Mai vin si eu cu o presupunere...
Poate strigatul e doar zgomotul lanturilor pe care le poarta... :)
Pentru marea majoritate sunt invizibile, insa un ochi patrunzator le poate deslusi, o ureche agera le poate auzi...
Insa nimeni nu le poate distruge.
Constat ca, intr-adevar, am o obsesie... :)
Apropo, daca a auzit cineva de psihologul lui Sisif, sa mi-l recomande si mie. Cred ca are suficienta experienta... :D

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 28 Mai 2011, 11:24
de Chris

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 28 Mai 2011, 22:50
de no name
Buna seara.
M-am uitat pe tot ce mi-ati trimis... si de fiecare data cad putin pe ganduri...
Obisnuiam sa sustin ca nu ma mai tem de nimeni si nimic pe lumea asta, pentru ca am trecut si trec prin multe... nici macar de moarte, care in acest caz e privita ca o izbavire...
Dar totusi, parca si Mr. Neale are ceva dreptate... :)
O sa incerc sa meditez la toate astea, dar inca nu stiu cand... poate intr-o viata viitoare? ... poate mai curand? :)
Cat despre subiectul celalalt... scriu tot aici ca sa nu incarc prea mult comentariile la pps... ;)
Am "rasfoit" putin acum cartea sotilor Pease si pot spune deja 2 lucruri: 1. e exact cum ma asteptam sa fie; 2. chiar intentionez s-o citesc, cat de curand... :)
Din pacate, sunt de moda veche si nu ma prea atrag cartile digitale, dupa atatea ore petrecute zilnic la calculator... Farmecul unei carti rasfoite pagina cu pagina - si chiar al unui simplu ziar! - nu se compara cu mediul virtual... :)
Dar, cum nu am aceasta carte, nu prea am de ales acum... :)
O sa mentionez 3 carti oarecum similare pe care le-am citit: Dr. John Gray - "Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus", "Marte si Venus se ciocnesc", Dr. Connell Cowan & Gail Parent - "Arta razboiului in dragoste". Mi s-au parut interesante, reale, utile... Cartea lui Allan Pease abordeaza probabil aceleasi lucruri, intr-o maniera putin diferita... si plina de umor, un motiv in plus pentru mine ca s-o citesc... :)
Cand o sa termin lista "lecturilor suplimentare", mi-ar face placere sa mai discutam pe aceste teme, si altele similare... Imi plac mult discutiile cu oameni care chiar au ceva de spus, asa cum sunteti dvs. Din pacate, nu-mi pot da seama in ce masura va pot oferi si eu ceva la fel de interesant...
Am retinut ca nu va plac polemicile... ;) mie imi plac insa controversele... si dezbaterile... ramane de vazut in ce masura cadem de acord. :)
Si multumesc mult inca o data.

Re: Cum sa ne pastram prietenii?

Scris: 29 Mai 2011, 08:25
de Chris
Oricand, cu multa placere! >:D<